Cuplurile internaționale care doresc să divorțeze vor putea alege țara ale cărei legi vor guverna asupra divorțului lor, conform unei noi legislații adoptată astăzi de Parlament și susținută de către miniștrii de justiție din UE în data de 3 decembrie.

Aceste reguli ar permite, de exemplu, unui cuplu germano-spaniol care trăiește în Franța să decidă dacă legea spaniolă, germană sau franceză se aplică divorțului lor. Noile reguli vor fi aplicabile după 18 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului.

Noua legislație a fost hotărâtă folosind așa-numita "procedură de cooperare consolidată," la care participă 14 state membre până în acest moment: Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Franța, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România și Slovenia. Alte state membre li se pot alătura în orice moment. Este prima dată când această procedură este folosită în istoria UE.

Regulile europene asupra divorțului și separării legale vor permite cuplurilor "internaționale" în curs de divorț (cuplurile de diferite naționalități, cuplurile care trăiesc separat în diferite țari UE sau trăiesc împreună într-o țară diferită de țara ai  căror cetățeni sunt) să aleagă țara a cărei legislații se va aplica divorțului, atâta timp cât legea este a unui stat cu care au o conexiune (cum ar fi rezidența sau naționalitatea). Noile reguli clarifică de asemenea ce lege se va aplica în cazul în care cei doi soți nu ajung la o înțelegere.

Prevenirea “precipitării la tribunal”

Noile reguli au ca scop evitarea unei “precipitări la tribunal” și protejarea partenerului aflat într-o poziție juridică mai slabă, ca rezultat al acestei practici. Totuși, un stat membru nu poate fi obligat să recunoască o căsătorie, chiar pentru simplul scop al dizolvării acesteia, dacă actul acestei căsătorii nu este recunoscut de legea statului în cauză, a subliniat raportorul Tadeusz Zwiefka (PPE, PL) din Comisia pentru Afaceri juridice.

“În același mod, ar fi contrar principiului subsidiarității actul de a impune unui judecător dintr-un stat membru pronunțarea unui divorț, atâta timp cât legislația acelui stat nu prevede acest lucru,” a adăugat Zwiefka.

Textul clarifică faptul că “niciuna dintre dispoziţiile prezentului regulament nu obligă instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru participant a cărui legislaţie nu conţine dispoziţii cu privire la divorţ sau nu recunoaşte valabilitatea căsătoriei respective în scopul procedurilor de divorţ să pronunţe o hotărâre de divorţ ca urmare a aplicării prezentului regulament.”

Domeniul de aplicare al legislației

Reglementarea se poate aplica doar în cazul desfacerii căsătoriei sau a nerespectării legăturii matrimoniale, iar legislaţia națională stabilită de normele privind conflictul de legi din prezentul regulament ar trebui să se aplice doar motivelor divorţului şi separării de drept.

Regulamentul nu se va aplica capacității juridice a persoanelor fizice, existenţei, validității sau recunoaşterii unei căsătorii, anulării căsătoriei, numelor soţilor, efectelor patrimoniale ale căsătoriei, răspunderii părinţilor, obligaţiilor de întreţinere, actelor fiduciare sau succesiunilor.

În UE au loc în jur de 122 de milioane de căsătorii, din care aproximativ 16 milioane (13%) sunt considerate “internaționale.” În 2007, în cele 27 de state membre au avut loc peste un milion de divorțuri, din care 140.000 (13%) au avut un “element” internațional. Statele membre cu cea mai mare proporție de divorțuri internaționale în 2007 au fost Germania (34.000), Franța (20.500) și Marea Britanie (19.500).