N. Diamandouros, Ombudsmanul European: „Îmi place să fiu în serviciul cetățenilor“

Ombudsmanul European, domnul Nikiforos Diamandouros, și-a prezentat raportul anual pentru 2010 pe 27 octombrie în plenul Parlamentului European, la Strasbourg. Deputații europeni l-au felicitat pe Ombudsman pentru succesul activității sale de anul trecut, deplorând însă numărul mare și în creștere al plângerilor împotriva Comisiei. Domnul Diamandouros ne-a vorbit despre activitatea sa într-un interviu.

Domnule Diamandouros, în 2010, europenii v-au trimis mai puține plângeri decât în anul precedent. De ce?

Mulți cetățeni nu înțeleg ce probleme țin sau nu țin de domeniul meu. 70% din plângerile pe care le primesc ar trebui să ajungă, de fapt, la Ombudsmanii naționali. Pentru ca eu să abordez o petiție, aceasta trebuie să îndeplinească două condiții: să trateze încălcarea unei legi UE de către o instituție UE. Pentru evitarea acestei confuzii, mi-am recreat site-ul web, care include acum un ghid interactiv ce oferă răspunsuri despre plângerile potențiale. Plângerile ne-admisibile au scăzut cu 23%, fapt care reprezintă un succes.

Care sunt cele mai răspândite acuzații pe care le-ați examinat în 2010?

Acuzațiile se împart în cinci categorii principale: lipsa transparenței, licitațiile și subvențiile, plângeri din partea personalului instituțiilor europene, EPSO (Oficiul European pentru Selecția de Personal) și rolul Comisiei ca gardian al tratatelor: fiecare cetățean poate să se plângă în legătură cu felul în care Comisia abordează încălcarea legilor UE de către un stat membru.

Vă amintiți de un caz special la care ați lucrat anul trecut?

Da. Ultima armă pe care o am este prezentarea unui raport special în fața Parlamentului European. Am făcut acest lucru anul trecut, când un comisar european a refuzat unui NGO accesul la documente referitoare la producătorul german de automobile Porsche timp de 15 luni, limita legală fiind de trei luni.

În general, instituțiile europene vă respectă deciziile, deși acestea nu sunt obligatorii. Cu toate acestea, încă mai apar reacții nesatisfăcătoare la remarcile dumneavoastră critice. Cum abordați această situație?

Monitorizez felul în care instituțiile dau curs remarcilor mele critice, care se referă la administrarea defectuoasă. La șase luni după ce fac remarca, invit instituțiile să îmi spună ce au făcut. Sunt forțate să îmi răspundă.

Ați introdus în noua dumneavoastră strategie dialogul continuu cu petiționarii. De ce este important acesta?

Tratatul de la Lisabona cere consolidarea dialogului cu cetățenii. În calitate de instituție care se ocupă cu plângerile cetățenilor, este logic să încerc sistematic sa ajung cât mai aproape de cetățeni și să educ instituțiile UE să facă la fel.

Ce vă place cel mai mult în munca dumneavoastră?

Îmi place faptul că lucrez cu un serviciu civil profesionist, care cunoaște regulile jocului. Chiar și în cazul în care instituțiile UE nu cunosc foarte bine legile, pot să le angajez într-un dialog plin de semnificație. Îmi mai place munca mea pentru că îmi dă ocazia să lucrez cu cetățeni din cele 27 de state UE și din statele candidate. Îmi place să fiu în serviciul cetățenilor și să promovez cultura serviciului.