Până în 2015, femeile ar trebui să constituie 30% din conducerea de vârf a marilor companii din UE, cotate la bursă, respectiv 40% până în 2020. Dacă măsurile voluntare naționale nu reuşesc să crească ponderea femeilor în posturi decizionale, trebuie să se recurgă la adoptarea legislaţiei europene.

În prezent, femeile reprezintă 10% din directori şi doar 3% din directorii executivi ai celor mai mari companii europene cotate la bursă.

Având în vedere că numărul de femei în consiliile de administraţie creşte cu doar o jumătate de punct procentual pe an, va dura 50 de ani până când în sălile de consiliu vor fi cel puțin 40% femei, spun deputaţii europeni. Rezoluţia fără caracter obligatoriu cu privire la femei și conducerea întreprinderilor, elaborată de Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (PPE, EL).

Legislaţie UE obligatorie pentru a creşte reprezentarea femeilor în funcţii de conducere

Membrii PE solicită Comisiei să "propună legislație până în 2012, inclusiv cote, pentru a crește reprezentarea femeilor în cadrul organelor de conducere ale întreprinderilor la 30% până în 2015 și la 40% până în 2020", în cazul în care măsurile voluntare nu ating în mod corespunzător obiectivele legate de ponderea femeilor.

Luând ca exemplu legislația Norvegiei privind cotele, deputaţii europeni salută iniţiativele Franţei, Olandei şi Spaniei, în stabilirea pragurilor. Alte companii, nu numai cele mai mari, ar trebui să aibă, de asemenea, o reprezentare echilibrată între femei şi bărbaţi şi, în acest scop, Comisia ar trebui să stabilească o foaie de parcurs.

Posturi de conducere pentru femei şi bărbaţi calificați

Recrutarea pentru poziţiile de conducere corporativă trebuie să se bazeze pe competenţele necesare, calificările şi experienţa candidatului, spune Parlamentul. Studiile au arătat că firmele cu un procent mai ridicat de femei tind să funcţioneze mai bine din punct de vedere comercial şi financiar.

Pentru a permite mai multor femei să-și asume posturi de conducere, Comisia şi statele membre ar trebui să pună în aplicare noi politici, cum ar fi dezvoltarea capacităților individuale ale femeilor în cadrul companiilor, prin cursuri de formare şi alte forme de sprijin profesional, cum ar fi consilierea şi crearea de reţele.

În acelaşi timp, statele membre ar trebui să introducă măsuri speciale, cum ar fi îngrijirea copiilor, îngrijirea persoanelor în vârstă şi stimulentele fiscale pentru întreprinderi sau alte modalităţi de a ajuta femeile şi bărbaţii în afaceri, pentru a concilia viața familială cu cea profesională.