Raportarea în materie de mediu: asigurarea clarității juridice și îmbunătățirea transparenței

La 4 octombrie, Consiliul (reprezentanții permanenți) a convenit asupra unei poziții de negociere cu privire la o decizie de abrogare a directivei de standardizare a rapoartelor (directiva 91/692/CEE) și de modificare a 6 acte juridice conexe. Această decizie este esențială pentru asigurarea clarității juridice, sporirea transparenței și reducerea sarcinii administrative a raportării în materie de mediu.

Directiva de standardizare a rapoartelor este principalul act legislativ aflat în vigoare în prezent care vizează simplificarea obligațiilor de raportare prevăzute de toată legislația UE în materie de mediu. Cu toate acestea, directiva nu include toate cerințele de raportare și, de-a lungul anilor, majoritatea dispozițiilor sale au devenit caduce.

În mod concret, directiva face trimitere la un număr total de 28 de acte în materie de mediu. Această directivă este folosită și de alte acte legislative. Printre acestea, un regulament, 9 directive și 23 de decizii rămân în vigoare în pofida faptului că nu produc efecte juridice.

„Acesta este un pas important pentru a face raportarea în materie de mediu mai clară și mai eficientă. Reducerea sarcinii administrative reprezintă unul dintre obiectivele noastre generale și legislația depășită nu își are locul în sistemul juridic al UE. Trebuie să ne asigurăm că toată legislația noastră este adecvată scopului și, în acest sens, vom avansa rapid împreună cu Parlamentul European pentru a ajunge la un acord cu privire la acest dosar.”

Siim Kiisler, ministrul mediului al Republicii Estonia
Această decizie face parte din pachetul de abrogare a directivei privind standardizarea rapoartelor, prezentat de Comisie în 2016. Acesta include alte două inițiative care vor contribui, de asemenea, la eliminarea legislației inutile.

În general, Consiliul sprijină propunerea de decizie și este de acord cu principalele elemente prezentate de Comisie. În ceea ce privește conținutul, propunerea vizează adaptarea dispozițiilor privind procedura comitetelor ale unui număr de acte la Tratatul de la Lisabona și la actualul acord interinstituțional.

Pozițiile celor doi colegiuitori sunt foarte asemănătoare iar Consiliul așteaptă cu interes negocierile cu Parlamentul European pentru a ajunge la un acord în primă lectură rapid și fără dificultăți.

Etapele următoare
Negocierile vor începe în viitorul apropiat, având în vedere că Parlamentul European a convenit deja asupra poziției sale cu privire la acest dosar în plen, la 13 septembrie 2017, în urma votului din cadrul Comisiei ENVI din 11 iulie 2017. Se preconizează desfășurarea unui trilog în noiembrie.

În urma încheierii acordului și acceptării sale de ambele instituții, decizia va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel cum se precizează în dispozițiile acesteia. Cu toate acestea, pentru a asigura o coerență deplină și pentru a evita lacunele juridice, publicarea efectivă a acestei decizii va fi amânată, astfel încât aceasta să intre în vigoare la aceeași dată ca și actele legislative din pachetul privind deșeurile, care sunt în prezent discutate de către ambii legiuitori.

Context
În comunicarea sa din 2014 referitoare la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), Comisia s-a angajat să lucreze la propuneri concrete pentru a elimina legislația caducă legată de raportarea în materie de mediu.

În următorii doi ani, Comisia a adoptat o comunicare privind o mai bună legiferare în mai 2015 și a lansat o verificare a adecvării REFIT pentru monitorizarea și raportarea în materie de mediu în programul său de lucru pentru 2016, care este în curs de desfășurare.

Ca urmare a acestor angajamente, Comisia a propus un pachet de abrogare a directivei privind standardizarea rapoartelor la 15 decembrie 2016, format din trei inițiative, a treia fiind această decizie. Prima ia forma unei comunicări a Comisiei, care identifică o serie de acte de punere în aplicare inutile, iar a doua propune abrogarea a două decizii de punere în aplicare.