Lucrătorii detașați în cifre

Tot ce trebuie să știți despre lucrătorii detașați din UE și felul în care Parlamentul European dorește să îi protejeze și să elimine concurența neloială.

UE lucrează la o reformă a normelor privind detașarea lucrătorilor. În această lună, comisia pentru ocuparea forței de muncă votează asupra poziției sale.

Dezbaterea a fost aprinsă, motivată de nevoia de a găsi un echilibru între drepturile sociale ale lucrătorilor, pe de o parte, și concurența economică, pe de altă parte.

Scopul reformei este de a asigura condiții salariale corecte și o protecție bună lucrătorilor detașați, dar și un mediu corect companiilor.

Mobilitatea forței de muncă în UE: Ce sunt lucrătorii detașați?

Detașarea reprezintă o formă specifică a mobilității transfrontaliere a forței de muncă, care este esențială pentru libertatea serviciilor, unul dintre pilonii pieței unice. Companiile pot oferi servicii în alte state membre fără a fi obligate să se stabilească acolo: pentru aceasta sunt necesare reguli care să facă posibilă detașarea angajații lor, care să îndeplinească sarcinile necesare.

Lucrătorii detașați sunt angajați legal într-un stat membru și sunt trimiși de către angajator să lucreze temporar într-un alt stat membru, în care angajatorul furnizează un serviciu. Aceștia nu se integrează pe piața muncii din țara gazdă și continuă să fie acoperiți de securitatea socială a țării de origine.

În afară de motive pur economice, detașările sunt utilizate pentru a acoperi lipsa de calificare și pentru a satisface nevoia unui personal cu înaltă calificare în altă țară. În anumite sectoare economice se înregistrează o frecvență deosebită a detașărilor: sectorul construcțiilor reprezintă 42% din numărul total de detașări, urmat de industria de prelucrare (21,8%), educație, sănătate și servicii sociale (13,5%) și servicii pentru întreprinderi (10,3%).

Lucrătorii detașați sunt diferiți față de lucrătorii mobili din UE (cea mai cunoscută formă de mobilitatea în UE). Lucrătorii mobili se mută într-un alt stat membru pentru a se integra pe piața muncii pe termen lung sau în mod permanent, sunt supuși acelorași drepturi și obligații ca și cetățenii țarii gazdă și sunt înscriși în sistemul de asigurări sociale din țara gazdă.

Libertatea serviciilor și protecția drepturilor lucrătorilor: găsind un echilibru adecvat

Regulile actuale (directiva UE) datează din 1996 și cuprind un set de condiții minime, cum ar fi ratele minime de remunerare, perioadele maxime de lucru, concediile anuale minime plătite sau condițiile de angajare a lucrătorilor - la care au dreptul toți lucrătorii detașați.

În ultimii 20 de ani, situația economică și cea a pieței muncii din UE s-au schimbat mult, lucru care face necesară revizuirea regulilor. Diferențele dintre costurile forței de muncă și salarii pot deveni stimulente pentru detașarea lucrătorilor.

Întrucât angajatorii nu sunt obligați să plătească lucrătorilor detașați mai mult decât salariul minim stabilit de țara gazdă, aceștia sunt deseori mai puțin remunerați decât lucrătorii locali pentru aceeași muncă. Potrivit Comisiei, lucrătorii detașați pot câștiga cu până la 50% mai puțin în anumite sectoare și state membre. Acest lucru poate duce la o concurență neloială între companiile interne și cele care detașează lucrători și împiedică buna funcționare a pieței unice a UE.

Lacunele din legislația actuală au dus și la creșterea numărului de practici abuzive și frauduloase, care implică exploatarea angajaților.

Reforma legislației dorește să se asigure că lucrătorii detașați sunt tratați în conformitate cu aceleași reguli (prevăzute de lege sau de convențiile colective) ca lucrătorii locali atunci când este vorba de remunerație (inclusiv bonusuri sau indemnizații).

Conform coraportoarei Elisabeth Morin-Chartier (PPE, Franța), revizuirea directivei privind lucrătorii detașați este vitală. „Astăzi avem ocazia să punem temelia unei Europe sociale. Ne confruntăm cu o alegere crucială: să cedăm diviziunilor naționale sau să demonstrăm unitatea noastră politică. Nu ne putem permite să amânăm protejarea lucrătorilor europeni și instituirea unui cadru pentru o concurență loială între companii”, a spus dumneaei.

Toate regulile de muncă aplicabile lucrătorilor locali vor trebui să se aplice lucrătorilor detașați după o anumită durată, iar principiul egalității de tratament trebuie să se aplice și lucrătorilor detașați angajați prin intermediul agențiilor de muncă.

Coraportoarea Agnes Jongerius (S&D, Olanda) a spus că „acordurile colective de care beneficiază lucrătorii locali se vor aplica și lucrătorilor detașați în viitor; în sfârșit vom atinge obiectivul egalității de remunerare pentru o muncă egală în același loc de muncă”. „Acesta este un pas important pentru crearea unei Europe sociale care să protejeze lucrătorii și să asigure existența unei concurențe loiale. Prin această propunere vom combate inegalitățile și vom avea grijă de muncitori”, a adăugat dumneaei.

Detașarea în cifre

În 2015, în UE existau 2,05 milioane de lucrători detașați. Între 2010 și 2015, numărul acestora a crescut cu 41,3%. Cu toate acestea, ponderea lucrătorilor detașați în forța de muncă totală este redusă, aceasta fiind de 0,9% în UE.

86% din numărul de detașări au fost făcute către 15 țări. Germania, Franța, și Belgia au primit cel mai mare număr de lucrători detașați, împreună găzduind 50% dintre muncitorii primiți. Țările care au detașat cei mai mulți lucrători sunt Polonia, Germania și Franța.

Mai mult decât jumătate dintre detașări au loc între țări vecine.

N.B.: Statisticile din infografic oferă doar o imagine orientativă. Datele se bazează pe așa-numitele formulare A1 care indică situația de securitate socială a unui lucrător atunci când se deplasează în interiorul UE. De exemplu, este posibil ca o singură persoană să fi fost numărată mai mult decât o dată (din cauza mai multor detașări) sau să nu fi fost luată în considerare deloc (din cauza lipsei înregistrării etc.).